Degustarea, cat si consumul vinului nu se face oriunde si oricand. Locul trebuie sa fie unul placut. Degustarea nu se face dupa consumul de votca, cafea, ciocolata, bomboane mentolate, fumat. Nucile si cascavalul de asemenea pot influenta asupra gustului in timpul degustarii. Doar painea este neutra (nu influenteaza asupra perceperii vinului). Degustarea subintelege evaluarea calitatilor organoleptice a unui vin.
  
Aspectul
Senzorul vizual are primul contact cu vinul. Examinarea „hainei” vinului (ansamblul caracteristicilor vizuale), evidentiata prin particularitatile soiului de struguri, ofera foarte multa informatie. Aceasta este prima testare. Oricare n-ar fi culoarea sau tentele sale, vinul trebuie sa fie transparent, limpede si fara nuante straine.

Transparenta vinului rosu este determinata pe fon alb – fata de masa sau foaia alba de hartie, inclinand usor paharul. Examinarea se sfarseste cu evaluarea intensitatii culorii (sa nu confundati cu nuante-tonuri). Intensitatea vinurilor rosii ne vorbeste mult de calitatea recoltei si abilitatea maturarii indelungate.

Dictionar-model al evaluarilor vizuale: 
Culoarea: purpuriu,  culoarea rodiei, rubiniu, violet, visiniu, bujor, galben-pai, auriu,;
Intensitate: usoara, aprinsa, adanca, intensiva, inchisa;
Luminozitate: mata, trista, palida, aprinsa, scanteietoare; 
Puritate si transparenta: mata, tulbure, palida (incetosata), cristalina, excelenta.

Aroma
Examenul olfactiv este a doua etapa a degustatiei. Unele mirosuri sunt inadmisibile: otet (volatila inalta), mirosul de dop sau de scoarta, s.a. De cele mai multe ori insa buchetul vinului reprezinta o noua descoperire.  Iata si motivul pentru care temperatura de consum a vinului este atat de importanta. Buchetul vinului este in continua schimbare; dupa rotirea vinului in pahar se provoaca o gama variata de gusturi si arome. Calitatea vinului determina intensitatea si complexitatea buchetului. Dictionarul de mirosuri este infinit; luand in vedere ca cuvintele nu pot sa le defineasca cu exactitate, se aplica analogia, definirile pot fi grupate conform urmatoarelor semne caracteristice: floral, de fructe, vegetal, picant.

Dictionar-model al aromelor:  
Floral: flori uscate, romanita, iarba-neagra, flori de tei, violete, trandafir;
De fructe:zmeura, coacaza neagra, visina,  prune uscate, ananas, gutuie;
Vegetal: fan, infuzie, ceai, menta, artisoc, iedera.
  
Gustul
Evaluarea gustului vinului este etapa finala de degustare. Se ia in gura si se tine o mica cantitate de vin si se inspira aer. In cavitatea bucala vinul se incalzeste si elimina din nou elemente aromatice care se sesizeaza prin caile retronazale (nodurile limbii percep doar 4 gusturi elementare: amar, acru, dulce si sarat). Prin aceasta se explica de ce nu este posibila gustarea vinului  atunci cand avem guturai – caile retronazale nu functioneaza. Vinurile albe si rosii se caracterizeaza prin echilibru, catifelare si armonie. In cazul in care aciditatea este prea inalta, vinul este agresiv; putina – vinul este plat. Pentru vinurile rosii este semnificant echilibrul de aciditate si tanin. Un vin remarcabil se deosebeste de vinul bun prin structura sa severa, puternica, omogena si armonioasa, cat si prin complexitatea aromelor.

Dictionar-model al senzatiilor gustative: 
Evaluari laudabile: corpolent, bine structurat, echilibrat, plin, elegant, fin, bogat, cu personalitate; 
Evaluari critice: fad, plat, sarac, apos(neutru),  greu, consistent, neechilibrat.